Expediția în Aconcagua continuă

După o tură specială în îndepărtata Patagonie, echipa de români formată din Andrei Cupaciu, Cristian Tzecu, Cătălin Neacșu și Mihai Emil Isar a ajuns Duminică, 8 Ianuarie, în vestul Argentinei, în Mendoza, faimosul oraș viticol.

Cristi Tzecu, organizatorul expediției, împreună cu Andrei, ne-au transmis următorul mesaj:

“După o tură specială în îndepărtata Patagonie, iată-ne în sfârșit în vestul Argentinei, în Mendoza, faimosul oraș viticol. Nu ne-am oprit pentru degustare – e infernal de cald, iar un pahar de vino tinto ne-ar da peste cap – ci pentru ultimele cumpărături, în special mâncare, și mai ales pentru a cumpăra (700 USD, enorm de scump) permisul care ne garantează că avem voie să urcăm pe Aconcagua, “El Gigante del toda America”. Desigur, faptul că avem permisul nu ne garantează că cineva ne va și duce pe vârf; o să avem de muncit pentru asta. Dar, până la urmă, de-aia suntem aici, nu?

Echipei inițiale, constând din Cătălin Neacșu, Andrei Cupaciu și cu mine, i s-a alăturat prietenul meu australian Ion Mihăilă aka John (bine, e născut în București) și piteșteanul Mihai Isar. Planul e ca mâine la prânz să plecăm spre munte, urmând să parcurgem un drum de vreo trei ore cu mașina, apoi să încărcăm pe măgari bagajele. Noi, oamenii, vom avea de mers două zile pe jos, până în tabăra de bază, numită Plaza de Mulas (Piața Măgarilor), situată la aproximativ 4300m. Măgarii, ce ne vor căra mare parte din bagaj, vor fi cu siguranță mai iuți ca noi, doar au patru picioare – ei vor ajunge la destinație într-o zi.

Ne vom odihni în bază o zi apoi vom începe urcări la cote mai înalte pentru a lăsa organismul să se obisnuiască cu aerul din ce în ce mai sărac în oxigen și cu presiunea tot mai scăzută. Din fericire, corpul e suficient de inteligent să se adapteze la aceste constrângeri, însă această aclimatizare cere timp, nu poți urca brusc pe munții înalți.

Sunt două tabere pe ruta clasică, una numită Nido de Condores – Cuibul Condorilor, 5300m, și una mai sus, la 5900m, numită Berlin. După ce vom căra echipament și mâncare în Nido și vom dormi acolo, împreună cu John voi dormi o noapte în Berlin – perfect pentru aclimatizare – apoi vom coborî în Nido și vom traversa pe partea cealaltă a muntelui, spre baza Ghețarului Polonez. Urcarea sa până pe vârf ne va lua o zi lungă dar frumoasă, pe un perete de gheață, în care vom înfige cu drag colțarii și pioleții. Vom coborî pe ruta clasică unde ne vor aștepta Cătălin, Andrei și Mihai, care vor fi urcat pe vârf din Berlin.

Două lucruri sunt importante pentru ascensiune: aclimatizarea noastră și vremea favorabilă. Sperăm să avem noroc și să ducem cât mai sus speranțele voastre, ale celor ce aveți Ceva De Spus. Sper că prin aceasta tot mai mulți să afle despre voi și despre efortul vostru de a urca zilnic pe muntele înalt din viața voastră”.

Cristian Tzecu, Mendoza (38 grade Celsius), 8 ianuarie 2012